Putini copii mai asculta azi povesti cu zane, feti frumosi sau printese. Cauzele sunt multe, iar cele mai des intalnite sunt lipsurile materiale, foamea care ii roade sau ignoranta celor care ii educa. 🙁
Lipsa unei educatii potrivite, este lipsa unor parinti care la randul lor nu au primit o educatie elementara.
Multe fetite se viseaza printese sau zane, viseaza sa poarte macar pentru o zi acea rochie usoara ca puful, alba ca neaua, bagheta magica, cu care sa le indeplineasca dorintele tuturor. 
Una din ocaziile in care dorinta de a fi printesa sau zana, se poate materializa pentru o zi, o ora sau o seara la carnaval.
La carnaval ca si pe retelele de socializare, fiecare este ceea ce vrea sa fie, ceea ce a visat in copilarie sau viseaza in adolescenta-i nevinovata. Visul ramane taramul de basm unde realitatea se impleteste cu mrejele vorbelor magice spuse de bunici.
Asteptand in Gara Brasov trenul cu care urma sa merg acasa, am zarit o faptura gingasa imbracata intr-o rochita roz, cu volane, pe umar purta o posetuta roz, asemeni domnitelor din inalta societate.
Fetita era insotita de mama ei, sora mai mare sau…
In orice caz era cu o persoana matura care se plimba printre linii cautand mucuri de tigara…
Soarele ardea generos, iar vantul nu adia nici macar atat cat sa se joace in pletele fetitei care canta un cantec
numai de ea stiut. Inocenta in secolul ciberneticii este inca neatinsa.
As fi indraznit ca pe fondul cantecelului pe care il canta aproape instinctiv, sa-i spun o poveste cu printese, printi, zane si craiese…
Sunt convins ca ar fi fost numai ochi si urechi, lasand-o pe mama sau sora ei, sa-si caute in liniste mucurile de tigata duhnind a gudron si nicotina, cu hartia murdara de trecerea imperturbabila a vremii si a rotilor de tren.
Cu parul in dezordine, murdara si nemancata, fetita in rochie roz si cu posetuta pe umar, avea o demnitate proprie.
Desi bretelutele rochitei ii tot cadeau ostentativ, cu un gest de mult studiat isi aranja tinuta.
Era o printesa coborata din cer intre oameni, ajunsa dintr-o nefericita intamplare intr-o familie care nu-i putea pune
in valoare natura divina.
Copiii sunt oglinda familiei. Ei bine, oglinda acelei familii este una mica, dar cu o paloare roz.
