Cel mai greu pe lumea asta e sa iti pastrezi logica si credinta.
In fiecare zi, gandurile mele sunt in standby, am o varianta de rezerva pentru fiecare.
Pe langa lucrurile pe care stiu clar ca le am de indeplinit, apar altele, determinate de job, determinate de oamenii cu care relationez intr-o situatie sau alta.
Timpul trece mult prea repede, imi scapa printre degete. Nu simt deceptie, simt doar neputinta lui ar fi putut fi altfel, ar fi putut fi mai bine, ar fi putut fi perfect, fara vreo durere sau fara sa fi atins limita lui mi-e frica.
Nu m-am obisnuit si nu cred ca am sa o fac vreodata la ideea ca imperfectiunea este omeneasca.
In activitatile pe care le am, ma ciocnesc si de hartii. De hartii care vor sa fi redat o anumita performanta. Culmea e ca din cauza acelor hartii (la hectar) uneori timpul nu mai permite performanta. Da, imperfectiunea este umana (pffff) si iese cu erori de fiecare data cand fortezi nota fix cu ceea ce nu trebuie, cand te axezi pe teorie si nicidecum pe practica.
Practica inseamna speranta, iubire si o atitudine constanta in activitatile pe care le facem, fara sa ne mintim in primul rand pe noi insine. Practica anuleaza teoria, pentru ca dincolo de reguli, dincolo de vreun diagnostic sau lipsa de logica de care putem da dovada uneori, ramane puterea credintei.
In fine, azi e luni si trebuie sa fie bine. Nu-ti pierde credinta niciodata!
O saptamana buna tuturor!
P.S. Multumesc, Marco, pentru surpriza.