De fiecare data cand revin acasa din Cehia, Anglia, Irlanda, Olanda sau prin vreo alta tara pe care am colindat-o, revin in aceeasi depresie adanca.
Motivul nu vine de la faptul ca viata mea din Romania ar fi una neplacuta sau grea, ci din simplul fapt ca intregul sistem, energia, panica strazii ma intorc pe dos.
Si in alte tari munca e munca, luxul costa, dar parca nu e stresul din Romania.
Copiii beneficiaza de tratamente preferentiale, fie ca vorbim de educatie sau sanatate, sunt tratati asemeni unor comori.
In Anglia, oamenii care trec de 60 de ani au gratis toate serviciile ce tin de sistemul sanitar, isi pot pune dinti, se pot plimba gratis, pot vizita toate obiectivele turistice, li se ofera o viata linistita.
In Romania pensionarii nu reusesc uneori sa isi achizitioneze medicamentele necesare, dar sa-si mai permita sa manance sanatos sau sa plece in vreo vacanta.
In Romania de cand te nasti si pana mori, muncesti ca sa ai ce pune pe masa, cam asta ar fi definitia, in conditiile in care esti corect, ai un serviciu normal si nicio “combinatie”.
Cu siguranta, in cazul in care nu ar mai calcula fiecare dintre noi ultimul banut, am avea timp si pace pentru fiolosofie sau pentru dragoste, altfel raman doar minciuni.
Ce noi vedem de o mie de ori, copiii vad prima oara, spune directorul spitalului de copii Grigore Alexandrescu din Bucuresti, domnul profesor Dan Mircea Enescu.
Conteaza rezultatul in meseria medicilor, niciodata nu o sa poti conduce ceva bine, daca nu stii ce face fiecare om pe care il ai in subordine. E important sa nu uiti de unde ai plecat.
In ceea ce priveste sanatatea, consider ca este bunul cel mai de pret pe lumea asta.
Se intampla accidente, apar complicatii, pe parcursul intregii vieti, dar mai cu seama in cazul copiilor, mereu imprevizibili si pusi pe sotii.
Dragostea si grija se masoara in fapte si sentimente, in capacitatea parintilor si a medicilor, in acelasi numitor comun: dorinta ca viata sa fie normala, buna, asa cum era inaintea oricarui eveniment neplacut care se putea desfasura.
Faptele inseamna totodata si tehnologie medicala, deoarece medicina, stiinta exacta de altfel, se bazeaza pe masuratori, pe un diagnostic exact, niciodata “nu merge” pe ghicite.
M-a bucurat faptul ca in cadrul spitalului Grigore Alexandrescu din Bucuresti, exista un aparat rmn destinat diagnosticarii exacte a problemelor copiilor, tocmai pentru ca alte spitale mari din Bucuresti nu beneficiaza de el, iar pacientii, de cele mai multe ori sunt obligati sa treaca prin aceasta examinare in cadrul altor clinici.
Pretul unui examen rmn fara substanta de contrast trece de o suta de e. De cele mai multe ori insa, substanta de contrast este necesara si atunci vorbim de un pret dublu. Raportat la un salariu mediu pe economie, mie personal, costul respectiv imi pare enorm.
Am respect pentru medicina, dar cred si in sansa, in noroc si in bunatate. In conditiile in care acel rezultat amintit de domnul Enescu, este unul minunat, scopul in sine scuza mijloacele.
In perioada 19 – 25 noiembrie 2012, in cadrul campaniei “Mi-e pofta sa fac bine”, McDonald’s Romania doneaza 1 Leu din valoarea fiecarui Big Mac sau McChiken cumparat (sandwich sau meniu) din oricare McDonald din Romania catre Fundatia pentru Copii Ronald McDonald pentru imbunatatirea serviciilor de diagnostic si tratament din Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu din Bucuresti. Foarte frumos.
Un lucru demn de notat, consta in faptul ca in Bucuresti, respectiv la Grigore Alexandrescu si la Timisoara, exista in incinta spitalelor, respectiv o casa construita de catre McDonald’s a carei destinatie este pentru familiile copiilor internati cu probleme grave. E un gest foarte frumos, mai ales ca intr-un moment de cumpana, fiecare dintre noi avem nevoie de sprijinul celor dragi, sa ne fie aproape, sa ne inconjoare cu iubirea lor, astfel incat momentul critic sa fie depasit in conditii optime.
Din acest punct de vedere, din nou, spun un lucru de absoluta necesitate, un lucru notat cu minus in spitalele din Romania. Este nevoie de consiliere psihologica. Oamenii, copii sau adulti, au nevoie de cele mai multe ori si de ajutorul unui specialist. Nu pentru ca medicii sau membrii familiilor nu ar putea face fata, nu, ci pentru ca un specialist, un psiholog vede orice problema de la alt nivel si ajuta, da incredere si putere. Un psiholog este asemeni unui profesor bun, iti arata directia in care sa te uiti, iar tu singur descoperi ceea ce trebuie sa vezi.
Facem ceva si in acest sens?
