V-am povestit cu ceva timp in urma despre un al doilea caine pe care il am la serviciu si anume despre Maimutila.
A trecut saracutul printr-o exparienta traumatizanta in toamna, dar acum este voios si foarte cuminte.
I-am cumparat un sac de “bomboane” din acelea pentru catei, dar nu pune botul!
Prefera mancarea gatita, suculenta si daca se poate cu carne in loc de paine.
Blanosul are un an si o luna, iar cusca nu il mai poate gazdui
in deplin confort.
De fiecare data cand se resucea in cotetu-i prea mic, gaseam acoperisul stand otova, asemeni unei sepci de militian beat.
Am gasit cateva scanduri in curte si m-am apucat sa-i incropesc un cotet ceva mai mare. Cainele se uita la mine cu ochi intrebatori si ascunsi dupa floacele ce-i acopera din belsug.
Se gudura pe langa mine, imprastiindu-mi sculele, sarind peste masina de gaurit si peste pendularul cu care i-am debitat la dimensiunea potrivita scandura viitorului hogeac!
Nu m-am indurat sa-l eliberez din lant, ca de prea multa libertate, uita de respect si isi face de cap. Printre reprizele de ploaie am reusit intr-un final sa finalizez la cheie ceea ce urmeaza a fi locuinta lui de iarna.
Ma batea gandul sa-i imbrac peretii exteriori cu polistiren expandat de 10 si sa bag inauntru o mana de fan proaspat de anul acesta, dar asta ar insemna sa facem schimb. El inauntru intre aparate, iar eu in cotetul nou in fanul inmiresmat si fosnitor.
Dupa receptia lucrarii, beneficiarul, s-a declarat multumit si a venit sa imi linga mana in semn de adanca multumire.
Am pozat cusca in caz ca sunt doritori.
P.S Din care cusca a iesit Maimutila cel blanos?
