La Giurgiu am plecat intr-o duminica dupa-amiaza. Drumul dinspre Bucuresti pana in orasul de pe malul Dunarii l-am parcurs cu masina in mai putin de o ora.
De la podul de peste Arges, odata cu intrarea in Adunatii Copaceni, din 2009 a fost construita autostrada si nu mai intri prin localitatea cu strazi strimte si oameni care traverseaza pe oriunde prin alta parte numai pe trecerea de pietoni nu.
Au fost taiati copacii si sunt doua benzi pe fiecare sens de mers.
Benzinariile reprezinta insa o problema si ar fi bine sa pleci cu rezerva de benzina.
In Giurgiu, politia m-a ajutat arantandu-mi drumul catre port. In centru se desfasurau ceva lucrari de asfaltare, asa ca dumul ocoleste pe stradute, printre blocuri si daca nu cunosti orasul te si ratacesti.
Portul seama cu oricare altul, inspira la calatorie si la povesti spuse stelelor de catre marinarii curajosi, dornici de aventura.
Doar atat!
In rest nu sunt terase, exista doar cateva banci si o mini faleza, care in duminica in care am ajuns acolo, gazduia localnici, dar si vizitatori iesiti la plimbare sub soarele cald.
Un vapor venea din cand in cand sa ia turisti intr-o plimbare.
Locul nu cere o investitie mare, ci doar putina bunavointa pe care primaria Giurgiu ar trebui sa o acorde Dunarii.
P.S. Daca vrei sa faci o plimbare la munte, cateva recomandari: hotel Sinaia, hotel Brasov.
