Pastele este cea mai mare sarbatoare a crestinatatii din toata lumea, semnificand invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, fiul Lui Dumnezeu.
Sarbatoarea Pastelui este usor asociata cu venirea primaverii.
Natura se trezeste, simbolizand castigarea dreptului la o noua viata prin jerfa Domnului Iisus pe cruce la Golgota.
Crestinii postesc inaintea Pastilor, tocmai pentru a intampina marea sarbatoare crestina in curatenie trupeasca si sufleteasca.
Gospodinele pregatesc cozonaci, pasca, se vopsesc oua rosii- simbolul sangelui varsat pe cruce.
Tot de Paste se sacrifica mieluti, pentru ca si Domnul Iisus a fos numit Mielul lui Dumnezeu.
In copilaria mea, Pastele avea un farmec anume.
Impreuna cu alti doi prieteni sarbatoream si Pastele catolic si cel ortodox. Ma trezeam dis-de-dimineata, iar bunica ma imbraca cu hainele cele noi, „calcate la dunga”…
Plecam apoi, in mare graba sa imi iau prietenii de care nu ne desparteam decat seara la culcare.
Mergeam cu „stropitul” la colegele de clasa, veri, unchi si la cunostinte.
Imi aduc aminte ca aveam acelasi tip de parfum… era o masinuta mica din plastic, pe care o cumparasem
special din „tutungerire” pentru acest eveniment.
„Stropitul” acesta, avea un ritual aparte. Nu ne mergeam doar sa primim oua rosii.
La intrarea in casa, ii ceream voie gazdei sa o stropim pe vreo tanara domnisoara prezenta in familie, iar in acest sens, se spunea si o mica poezioara:
„Eljött a szép húsvét reggele, Feltámasásunk édes ünnepe.
Ünneplo ruhákba öltöztek a fák,
Pattognak a rügyek, s virít a virág.
A harang zúgása hirdet ünnepet,
Egy kismadár dalol a zöld rétek felett.
Tündérország rózsái közt gyöngyharmatot szedtem,
Akit azzal meglocsolok, megáldja az Isten.
Az illatos rózsavíztol megnonek a lányok,
Zsebeimbe beleférnek a piros tojások.”
Nu plecam de acasa fara sa nu imi pup bunicii, sa le urez viata lunga si sanatate, dupa care cu viteza
copilariei, tasneam pe poarta afara. Primeam oua rosii, cozonaci, iar de la colegele sasoaice care aveau rude plecate in Germania si primeau pachet de la ele, primeam ciocolata frumos ambalata in staniol auriu si oua rosii cu „abtiebilder”.
Ne mai intalneam pe strada cu alte grupuri de „stropitori” si ne faleam cu recolta de oua minunate primite ca urmare a osardiei noastre.
Anii au trecut, nu mai sunt copilul de atunci. La tara se mai pastreaza acest frumos obicei.
Ce ma pune pe ganduri insa, este faptul ca de sarbatori se intorc „italienii” de la munca si aduc cu ei, tot felul de obiceiuri mai mult sau mai putin crestine, obiceiuri care nu prea au nimic in comun cu traditia din Ardeal. Deh. Suntem in Europa! Daca pana acum am fost europeni doar din punct de vedere geografic, iata-ne acum europeni si din alte puncte de vedere.
Sarbatori fericite!
Dincolo de oua colorate, de mancare si obiceiuri strabune, ingrijeste-te si de tine, de sufletul tau si de ceea ce iti doresti cu adevarat.
Salutari din Fagaras de la Vlad-Extensia. 🙂
Fiecare dintre voi sunt sigur ca are nevoie intr-un anumit moment sa achizitioneze tablete ieftine sau o placa audio online. E la fel ca la o nunta, impletim noul cu vechiul pentru noroc si pentru idei.
