Aseara, Fanel mi-a dat o melodie absolut geniala. Versurile ii apartin lui Adrian Paunescu. Muzica si interpretare Mihai Napu.
Editare: Carmen Buzatu.
E drept, este usor prea melancolica pentru mine, insa combinatia de vorbe si cheia portativului in sine este perfecta, o adevarata opera de arta.
Imi amintesc de cartile alea groase, cu coperti negre ale caror file ascundeau sentimentele lui Paunescu, un scriitor care a compus cu inima, parintele folkului romanesc pana la urma.
Asculta de cate ori e nevoie, fiecare are propria cheie, dar pune frana!
Chei si muzica
Culmea e ca am gasit melodia asta intr-un moment in care cautam un raspuns la o intrebare. Melodia este un raspuns la o intrebare inca nepusa. Am inteles raspunsul, dar astept sa-mi pun intrebarea.
Dupa cum am ma spus melodia asta ca forta poetica si stilistica o pun pe aceelasi linie cu “Nebun de alb”!
Sunt parca rupte de lume ambele, nu vreau sa ma gandesc ce sta ascuns dincolo de versuri, imi par insa poveri prea mari, fie ele si de moment.