Raspunsurile nu vin niciodata cand ai nevoie de ele si obiectele disparute nu apar la comanda; pentru ca atunci cand arde, atunci cand iti sunt necesare, esti atat de agitat incat nu le poti simti, vedea.
Linistea, pacea sunt definitorii.
Te poti trezi intr-o noapte cu lumina initiala in minte, cata vreme un ochi rade si unul plange, cata vreme te urasti in incercarea de a invata sa te definesti din nou.
Un drum intrerupt sub presiunea vantului, sub presiunea fricii ramane mult prea dureros pentru o perioada, incarcat cu lacrimi si cu pareri de rau. Nu e nicio scuza pentru decizia luata, oricat de mari vor fi fost presiunile din jur.
Nu exista nicio scuza pentru lasitate.
Orice fapta pe lumea asta are si o rasplata, orice gand care a incalcat legea firii, legea personala.
Intre obiectivitate si subiectivism este o prapastie adanca si majoritatea frustrarilor sau a neintelegerilor dintre oameni vin in urma neconcordantei dintre aceste doua aspecte.
Deasupra prapastiei poate aparea un pod insa, un pod din neant sau un pod adus de gandurile bune, de intentiile adevaratilor prieteni.
Stateam zilele trecute si ma gandeam, apropos de asta, hm cat de multe false personaje cuceritoare apar cand te invarti intr-un mediu sau intr-altul al carui status sunt falsele valori.
Nu vreau sa testez ce ramane dupa o simpla folosire a sitei, pentru ca imi pot imagina pragul de sus si nu vad rostul de a il boteza degeaba.
In toate situatiile dureroase din viata doar timpul vindeca si iarta: forgive & forget.
Lumina exista mereu, uneori o simti, alteori o lasi in urma ignorand-o.
De pe creasta muntelui, lumea pare mai simpla si mai buna, cum povestea intr-o seara A., iar daca uneori insasi creasta e imbracata in ceata calda a dupa-amiezei, ai senzatia ca este totul doar al tau, ca esti un rege al universului in care existi.
Sunt situatii pe care le traiesti o data in viata, sta scris in romane, sunt oameni de la care inveti si oameni care te ranesc, oameni care iti stau alaturi fara sa iti ceara ceva in schimb vreodata si oameni care iti cer totul si indraznesc sa intre cu cizmele in viata ta, fara macar sa fi cerut voie sa treaca pragul.
Sunt mizerii si situatii uneori grotesti, pe care noi insine le cream, sunt situatii minunate pe care avem puterea sa le transformam in eternitate daca vrem.
Majoritatea vede partea goala a paharului si atunci mai cade cate-o piatra cu ceva nasol, doar ca sa existe reveria realitatii.
Viata e frumoasa daca stii sa ierti, sa intelegi si sa uiti.
Viata este ceea ce facem din ea, la orice reactie exista si un raspuns, iar cheia sta doar in puterea de intelegere, in vointa, in capacitatea aia de a trece pragul.
Marco, astazi sarbatorim si punem pe hartie toate planurile pentru zilele ce urmeaza.
Facem curat in dulap si aruncam tot ce este vechi sau nu ne apartine.
Cand iti pui increderea in cineva te poti alege cu un prieten adevarat sau cu o lectie de viata!
Eu nu cred romanele care scriu ca sunt situatii pe care le traiesti o data si atat, asta e parerea pasoptisilor romantici si nebuni. Cum romantismul bolnavicios nu il inteleg si raman in continuare o persoana cat de poate de practica, ramane sa imi termin de scris propriul roman pe a carui prima pagina sa dau apoi autografe in toate marile librarii din lume.
Pregateste camera de oaspeti! 😉
In rest, o vacanta minunata tuturor, cu nisip cald si apa senina, cu dans si voie buna!
Ne vedem pe plaja la rasarit sa ascultam impreuna boleroul de la Stuf!
De iertat,iertam,cu uitatul…e mai greu! Ce bine ar fi sa ne putem comanda niște uitare atunci când avem nevoie!
Hei, e greu, dar timpul iarta si timpul vindeca; timpul este cel mai bun doctor.