Fiecare zi aduce o intamplare placuta sau un om care sa iti strice cheful prin prostia sau egoismul sau, prin traumele pe care le revarsa in jur. Dar nu despre oameni sau despre tristetile lor scriu astazi, nici despre florile de cires care de mult s-au transformat in fructe, pierzandu-si astfel vraja.
Sunt foarte ocupata si obosita in aceeasi masura, plimb agenda dupa mine cu o dragoste nebuna, tai si refac planuri, lucrez la fotografii, am editat o multime de filme in ultima saptamana de cand ma trezesc odata cu soarele, am facut gem de capsuni in cantitati industriale 😀 (deh, fiecare se relaxeaza cum poate). Sunt usor inebunita ca mi-au scapat printre degete multe zile, prea multe zile din cauza vrajei florilor de cires. M-am uitat la o multime de filme si am reluat carti.
Astept cu teama si totodata cu multa nerabdare 😀 (ce pleonasm!) sa ajung in Amsterdam.
Ce voi face acolo? In afara de faptul ca orasul ala este odata si inca o data dorinta vietii mele, am sa studiez mai multe despre editarea audio/video intr-un curs organizat de universitatea din Amsterdam, evident. 😀
Cumva incerc sa adun bucatile imprastiate si totodata sa le unesc, dezghetandu-ma, in marele tot al visului pe care l-am pus pe hartia aia verde, cand aveam doar 10 ani.
Locul de cazare in Amsterdam l-am ales folosind wimdu.nl, dupa lungi cautari cu harta in brate, numarand si iar numarand banii pe care ii aveam cu speranta ca se vor inmulti, inebunind pe toata lumea odata cu mine insami.
Povestea de final arata cam asa si imi place foarte tare, mai ales ca proprietarul are si o bicicleta pe care a spus ca mi-o imprumuta cu mare drag. 😉
Lumea e prea mare, sunt multe idei ce asteapta a fi descoperite, multe, prea multe invataminte de tras, dincolo de buturugi uscate sau de cuvinte, sunt faptele care vorbesc.