Numai cucul nu isi are propria casa si depune ouale in cuibul altor pasari, care mai apoi, din inertie sau nebagare de seama, le clocesc, dand astfel nastere altor progenituri cu obicei aiurea in codul genetic.
Casa, dulce casa! Nicaieri nu este mai bine ca in propria casa, pentru ca asa cum stim, casa poarta amprenta energetica a proprietarului si nu numai; fiecare isi amenajeaza casa dupa bunul plac, zugraveala si finisajele interioare, spun multe despre persoana ce traieste acolo.
Locuinta, confera siguranta si sentimentul primitor, parca al unor brate deschise ce asteapta sa ocroteasca cu caldura lor pe cel ce traieste bucurii, iubiri si viseaza, sau pur si simplu doar se odihneste confortabil pe canapea.
Inca din cele mai vechi timpuri, omul a cautat sa aibe deasupra capului un acoperamant, iar primul de acest gen a fost acoperisul pesterii in care, impreuna cu semenii sai, omul a mancat, trait si a intemeiat o familie, chiar daca actele ce consfinteau casatoria si nasterea au aparut mult mai tarziu.
Nu intamplator si colindatorii, in cantecele lor pomenesc despre casa, despre gazda, pentru ca asa cum bine stim, casa este un loc sfant, un sanctuar al fiecaruia dintre noi, locul in care toti musafirii se adapteaza legilor proprii, nescrise ale proprietarului.
Resedinta, locuinta, casa, casuta, apartament, vila etc., toate aceste denumiri duc cu gandul la un loc ce poate fi mai luxos sau foarte moderna, cu doua, trei sau mai multe camere, in functie de proiect si de dorinta.
