Sanctus

L-am cunoscut pe Simon Toyne in cadrul unei intalniri organizate de Editura All, la lansarea cartii Sanctus in Romania.
Am vazut omul, nu opera, am incercat sa ii inteleg modul de gandire, viata pe care o duce si baza culturala pe care o are.

Cartea Sanctus am citit-o de-abia dupa mult timp si desi vorbim de cca 500 de foi, am dat-o gata dintr-o noapte incepand cu ora 3 pana dupa-amiaza la 6.

Despre secretele religioase s-au scris diverse pe parcursul timpului, fie ca a fost vorba de dovezi arheologice sau de credinta expusa, dincolo de „puterea” lui Toma.

Sanctus prezinta cu claritate, dar si cu mister, intamplarile din Ruina, un loc din Turcia in care traiau ordine diferite de calugari.
Totul se desfasoara ingenios, incepand cu expunerea ritualurilor religioase sau a culturilor vechi si ultima tehnologie criminala sau modalitatea de a accesa internetul si informatiile oferite de acesta.

In poveste, Biblia nu pare sa fie ceea ce reprezinta astazi, iar calugarii trebuie sa pastreze cu orice pret un secret care ar darama intreaga religie crestina. Nu exista actiuni suspendate, sau conflicte neterminate.
Minciuna si crima stau la baza secretului si a puterii.

Intriga este determinata de actiunea de „sinucidere” controlata a lui Samuel, unul dintre calugari; iar cheie dezlegarii intregii povesti pare sa fie la sora acestuia, la Liv, personaj pe care atat calugarii, cat si o alta secta religioasa incearca sa il atraga.

Romanul este intens, asemeni unui thriller psihologic, descopera situatii neprevazute si reprezinta primul din seria unei trilogii pe care Simon Toyne a scris-o.
Sanctus are aceeasi tema si un stil asemanator de abordare cu Codul lui DaVinci si Simbolul Pierdut, romanele lui Dan Brown.

Spor sa aveti!

“Recenzia face parte din campania “Citeşte şi căştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii”, iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL”

Comments