Vom fi mai fericiti intr-o zi cat altii in sapte! Da sansa copilariei si educatiei!

Cu mult inaintea aparitiei internetului pe meleagurile mioritice, mancarea, aerul apa si joaca aveau alt gust.
Nu am stiut de E-uri decat in mancarurile occidentalistilor, iar defiitia lor era una incerta.

Joaca copilariei era luata in serios, se inventa si se reinventa intr-un ciclu pe care-l credeam de neoprit.

Strazile, ulitele, cartierele, curtile scolilor sau ale gradinitelor, rasunau de glasuri ale copiilor care radeau, chicoteau, se jucau cat era ziua de

de lunga.
Fetele sareau coarda, jucau volley, isi imbracau papusile, pe cand baietii se constituiau in osti conduse de Capitani de Plai.

Erau si rivalitati intre grupuri, se disputau “zone de influenta” ceea ce ducea inevitabil la adevarate asedii si lupte cu sabii mestesugit lucrate din tulpinile pomilor de Craciun pe care parintii-i aruncau
la ghena de gunoi.
Cei inventivi isi confectionau scuturi si vesminte asemanatoare cu cele din vremile lui Andrii Popa, haiducul.

Orice constructie era folosita strategic, disputata in cel mai serios mod si cucerita in urale copilaresti.
Fetele, Ilene Cosanzene, priveau uneori lupta celor doua ostiri combatante, iar in alte cazuri, celae curajoase, se alaturau uneia dintre tabere.
Trecerea de la lupta la alt gen de activitate este una rapida. Nu exista copac in care se nu se fi suit vreun copil pentru a-i

cerceta cuibul aflat intre ramuri, la inaltime, nu exista strada al carei caldaram sa nu fi fost transformat intr-un teren de tenis sau desenul chenarului pentru sotron sa nu troneze la loc de cinste, chiar in mijlocul drumului.

Vecinii? Ah da, vecinii suportau tacuti uneori larma micilor “scandalagii” maiales cand se isca o nedreptate venita din partea arbitrajului partinitor sau asa… pur si simplu.
Nu lipseau nici plansetele pentru ca in joaca lor, copiii se mai si loveau sau imbranceau, dar totul se aplana relativ repede fara urme de ranchiuna.

Vara era cel mai fain, pentru ca pomii fructiferi erau luati cu asalt, ceea ce-i scotea din minti pe proprietari, iar reclamatiile facute catre parinti, curgeau mai ceva ca ploaia de pe stresinile casei,
avand ca rezultat, spargerea gastilor.

Ideile pentru joaca nu lipseau, dar anii au trecut si asa cum este normal, copiii de la acea vreme au crescut, devenind astazi, ei insisi parinti.

Aparitia internetului, a consolelor PSP sau a jocurilor pe calculator, a dus oare la “saracirea” zestrei cu jocur?

Jocuri ca: tara-tara vrem ostasi, telefonul fara fir, flori-fete-filme sau
baieti.

Fetele copiilor sunt azi parca mult prea serioase, iar stressul parintilor se citeste pe chipul lor nevinova?

Desenele animate cu ratoiul Donald, ciocanitoarea Woody, Popeye marinarul sau alte asemenea filmulete, nu mai ruleaza?

Totul depinde de tine si de ceea ce alegi,  pentru ca apoi sa cresti in viata!

Centrul Vocational de Dezvoltare Armonioasa, Happy Minds din Bucuresti locul unei copilarii fericite, echilibrate, in care vom creste si invata frumos!

Centrul Vocational Happy Minds este un spatiu privilegiat, flexibil, cu o dinamica proprie, in care copiii beneficiaza de programe complexe de Holiday School, de ateliere de creativitate, de Weekend School si Scoala de limbi straine, de After-School, de ateliere de dezvoltare vocationala, de tabere, petreceri si excursii pentru copii.

“Vom fi mai fericiti intr-o zi cat altii in sapte!”

Da o sansa copilariei si educatiei.

Revin si va povestesc mai multe curand, pana atunci, pentru diversitate si informare,  aceasta este pagina de Facebook Happy Minds.

Comments