Nici macar nu am mai realizat in ultima vreme cat de repede s-a scurs timpul si nu stiu cum din septembrie am sarit direct in luna octombrie.
Tin in mana un creion, un simplu creion si incerc sa inchid un cerc, sa mi-l fac inel si apoi sa il port la gat precum un talisman.
E talismanul ala care sa imi aminteasca, cu bune si rele de anul asta intortocheat. E talismanul aflat in lumina si umbra fiintei mele, a celei inchipuite si in fapt a realitatii.
Inainte de toate si de toti, ne mintim pe noi insine.
P.S Ea e Sofia si in cazul in care nu stiati inca, pestisorii au un secret: stiu sa inoate si in nisip. 😀
Umbre si lumini.