Astazi in tramvai am intalnit o serie de parinti alaturi de copiii lor, avand dovleci in vreo punga, incantati de o asa zisa petrecere care ar urma.
Asta dupa ce dimineata, o colega a incercat sa ma impresioneze spunanadu-mi ca Halloween-ul nu apartine americanilor sau fratilor acestora, irlandezii. Nu, Halloween-ul a fost inventat de germani si inseamna bla bla bla….
Nu ma intereseaza cine a adus ideea pe portativ, asa cum nu ma intereseaza sarbatoarea cu pricina sau Sfantul Valentin de pe 14 februarie. Nu ma intereseaza istoria, cat ma intereseaza ce aduc evenimentele oamenilor, indiferent de religie.
Cata vreme ai zambetul pe buze si iesi din cotidian, cata vreme fiecare zi poate scoate pana la urma din dovleac o lumina sau ai puterea si darul de a te bucura de iubire, altceva nu este important.
Cum scriam insa, pana nu simti cu adevarat ceva pe propria piele, nu ai cum sa intelegi o semnificatie.
Am batut odata la usi costumata in vrajitoare si am spus o poezie veche irlandeza alaturi de copilasi tare draguti, am primit bomboane si m-am bucurat de cel mai frumos foc de artificii vazut vreodata, in Belfast intr-o seara de Halloween, cu ceva ani in urma.
Dupa ce traiesti un astfel de lucru, e mai greu sa te impresioneze vreo alta bomboana sau alte arficii marunte.
Ori e viata un lung sir de surogate ori unul lung de vise intrerupte de realitati marunte.
P.S.Nu exista jumatati, pentru ca fiecare dintre noi reprezinta un intreg.
Ai un suflet sensibil,Iulia! Si asta se vede cel mai bine in scris! Căci altfel…ești mare si tare!
PS: tu ești un întreg si jumătate!