Amsterdamul e asemeni unui pachet de guma pe care il tin in buzunar; din cand in cand il scot, iau o pastila mentolata si o mestesc indelung.
Gandesc la strazi, canale, barci si felinare, la prajiturile cu mere prea mari pentru cat pot eu sa mananc in mod normal, imi amintesc de plimbarile din noapte, de viteza tramvaielor, de politetea locuitorilor orasului, de gustul heringului cu muraturi.
Biletul de avion din interiorul pachetului cu guma din buzunar imi da inspiratie pentru fiecare zi ce trece in intampinarea momentului in care am sa fiu iar acolo.
Lumea asta e prea mare si mult prea frumoasa, pentru a lasa loc mizeriilor sa intre in ea.
Iar Amsterdamul ramane raiul.
Cand Amsterdam e raiul.