In 2009 am petrecut cateva zile la Sibiu.
A fost frumos, m-am intors acasa, iar la ceva vreme am revazut fotografiile.
Si am realizat surprinsa, faptul ca puteam deschide linistita o expozitie care sa reprezinte doar imagini cu ferestre.
Pentru ca 99% din pozele pe care le-am facut erau cu…ferestre, cu flori, cu obloane.
A urmat Sighisoara, unde ferestrele au avut locul lor si am tot revenit in oras ca sa le vad.
Sa ma mut in Sighisoara, unul din orasele de care sunt indragostita, orasul care imi sta in inima, este imposibil acum.
As sta pe iarba, intinsa, oriunde in oras, doar sa visez, cu ochii la cer si urechile ascutite la pasii din jur.
Poate intr-o zi, o sa imi cumpar o casa acolo, asa cum mi-ar placea. Un loc al meu, cu scara exterioara din lemn, camere inalte, cu flori la ferestre si obloane, multe obloane colorate, diferite ca forma.
Obloanele astea ascund povesti. Nu le simt invechite, nu le simt negative, doar cer sa fie descoperite.
As vrea sa pot sa fiu in cateva locuri in acelasi timp, sa pot trai n istorii si viata intreaga sa imi fie o vacanta.
Din punct de vedere fizic este usor imposibil. Asa ca incerc sa adun tot ceea ce iubesc alaturi de mine, sa ma hranesc doar din ceea ce imi place si sa imi curat aripile.
Si sa le aduc pe toate, cele mai frumoase, acasa, ascunse de obloane identice celor din Sighisoara. La ferestrele mele.
P.S. Am descoperit in sfarsit o firma din Ardeal care confectioneaza si obloane si are reprezentata in Bucuresti. Pretul e oarecum piperat, de la montaj la transport, insa calitatea produselor imi pare in regula. O sa scriu in curand mai multe detalii pentru cei interesati.
Spor la visat!
Din vise se naste realitatea!
