Am ajuns la concluzia ca saracia nu este ceva de care sa iti fie mila, ci un lucru care tine de optiune.
Si incep sa inteleg vorba aia: nu poate mai mult.
Oamenii sunt diferiti, unii sunt fericiti daca au ce pune azi pe masa, cata vreme ziua de maine e undeva departe. Altii fac investitii gresite, sunt calici sau lenesi.
Saracia tine de o stare a spiritului, a constiintei.
Totul se misca prin actiune, prin stapanire de sine, prin vointa. Trebuie sa stii ce vrei ca sa poti contura drumul catre destinatie.
Ca sa ai bani pe o cale corecta, trebuie sa te schimbi pe tine intai, sa iti infrangi lenea, sa stergi hartile vechi, sa te adaptezi, sa inveti incontinuu.
Si nu mi-e mila nici de cei care se plang ca nu le ajunge salariul, nu mi-e mila de nimeni.
Nici macar de mine.
Pentru ca orice lucru are o solutie viabila, cata vreme nu astepti sa iti pice din cer, cata vreme constientizezi unde esti de fapt si lasi imaginatia la o parte, parerea aia buna pe care o ai despre tine.
Saracia este o optiune si nimic mai mult.
Fiecare are ce merita. Toate sunt legate pe lumea asta.
Greselile se platesc si suntem pana la urma ceea ce iubim.
