Sunt lucruri frumoase si lucruri triste in jur, oglinzi care se rotesc si lectii care se repeta pana cand vor fi invatate.

Uneori este nevoie de timp, alteori e cazul sa fie date la o parte toate mastile. Si nu fata de cei din jur, ci fata de propria persoana.
Asa cum scriam si altadata, prima si prima oara, ne mintim noi pe noi insine.

Ca este bine, ca am avut o copilarie fericita, ca incercam sa facem tot ceea ce este necesar ca sa stralucim. Adevarul din pacate este altul, aflat la polul opus.
Daca totul ar fi asa bine si frumos cum ne place sa credem, nu ar mai exista atata ura, durere, atata nepasare si minciuna in lume.
Ceea ce este in interiorul nostru este si in exterior.

Ceea ce ascundem, ceea ce ne place sa credem ca nu exista, apare sub forma de intamplari, de oameni, doar doar ne dam seama ca nimic din ceea ce sta in siguranta, sub pres nu aduce pace si nu aduce implinire, nu aduce evolutie.
Avem intr-un anumit moment din viata ceva sau altceva, in functie de ce meritam. Nici mai mult si nici mai putin.

Plecand de la cele scrise mai sus, vreau sa o aduc in prim plan pe Taryn Brumfitt. Am urmarit diverse filme pe youtube despre ea.

Povestea incepe simplu, comun. Este vorba de o doamna care a nascut trei copii si normal, s-a ingrasat.

Au aparut complexele si respectiv teama de relationare.
Evita sa se afiseze, crezand ca tot ceea ce o reprezinta este corpul sau, pe care ajunsese sa il urasca.
Caz fericit, a hotarat sa faca o schimbare, s-a apucat astfel de sport, a mers la sala si a ajuns sa participe la un concurs, unde a fost apreciata. Nu mai era grasuta complexata.
Nu mai era in aparenta, pentru ca starea de spirit pe care o avea era aceeasi.

Si atunci, diinggg??!!! a realizat ca ii placa de propriul corp si cu cateva kg in plus, atat de mult pe cat se place pe sine slaba.
A realizat ca sunt lucruri naturale care se petrec, ca nu toate femeile revin la forma perfecta dupa nastere, iar sanatatea este cea mai importanta.
Oamenii sunt diferiti, insa un singur lucru ramane adevarat in cazul meu, dar si in cazul tau, in cazul tuturor celor din jur: cata vreme ne placem, ce cunoastem si ne acceptam pe noi insine asa cum suntem, nici macar de presuri nu mai avem nevoie.
Asumarea este cheia!?

In alta ordine de idei, va recomand sa cititi articolul Am atata dragoste de oferit si nu am cui, al carui autor este Bogdan Vulpescu, un tip absolut genial.

Asumarea este cheia!?

Comments

Etichetat pe:                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.