Zilnic imi ies in cale situatii noi, vin surprize, dar si lucruri de dezechilibru.
Singura mea durere ramane aceeasi si este legata de timpul care uneori devine multe prea scurt. Pentru liniste, pentru vindecare sau explorare, pentru ganduri si pentru vocea inimii ce se vrea auzita.
Aseara am lucrat trei ore la filmul de mai jos, dupa ce alte doua ore am stat sa aleg fotografii pe care le-am facut in Sighisoara in ultimii trei ani.
Si parca nu erau destule (5000?!) si parca mi-a scapat perfectiune realitatii.
Sighisoara este orasul pe care il iubesc, asa cum nu am iubit vreodata Bucurestiul pe care il cunosc dintotdeauna, asa cum doar in Amsterdam imi traiesc zi de zi, visele cu ochii deschisi.
Sighisoara reprezinta o oaza de liniste si un vis pe care am sa il traiesc aievea si in aceasta vara. Pentru ca nimic nu este intamplator si vine la pachet, adus de propriile alegeri, cu ceea ce este menit sa se intample.
Multumesc.
