Ma gandesc de cateva zile cum sa formulez aceste randuri, dar fara folos.
Am adunat in jur o serie de lucruri; reprezinta timp, energie si bani, reprezinta uneori dorinte efemere si poate rar nevoi de absoluta necesitate.
Dupa un scurt tur de casa, am ajuns la concluzia ca 70% din obiectele pe care le am, le am si atat, fara sa le aflu un rost si fara sa imi aduca vreun moment de inspiratie sau sa trezeasca in mine dorinta de a le purta, in cazul majoritatii hainelor. 
Candva adunam magneti si aveam un frigider plin de amintiri, astazi i-am strans pe toti intr-o cutie. Am ridicat un munte de pantofi si un alt munte de obiecte marunte.
Am observat si in jur, predominant, suntem tentati sa pastram lucruri, orice, poate nimicuri care ne aduc in minte o zi, o clipa frumoasa, in ideea ca ne hranim din trecut sau ca poate, undeva, candva ne vor fi de folos.
Cum scriam insa, nu le vad acum rostul, nici asa-ziselor memorii si nici nu ma recunosc intr-un spatiu aglomerat, incarcat de o energie in care nu mai vibrez.
Dintotdeauna am preferat un loc aerisit, in care sa stiu sigur in ce parte se afla o carte, un act sau o rochie si am crezut ca este liber pana in momentul ridicarii muntilor amintiti mai sus.
Am vazut ce am vrut sa vad.
Astfel, decid sa traiesc in prezent, sa ma adaptez momentului; refuz sa gandesc la faptul ca undeva, candva, sa imi mai imaginez ca poate si daca…
Si fac inca o data curat in viata mea, cu toate cele, morale, spirituale si materiale, in lupta eliberarii de trecut si a dorintei de a arde tot falsul bagaj, tot ce nu m-a reprezentat vreodata.
Pana la urma defilam cu noi insine si nimic altceva!
Si o intrebare: tu ce faci cu obiectele de care nu mai ai nevoie sau care nu iti mai plac? Ca doar nu am sa stau cu muntii in sufragerie! 😀
