Stateam de vorba azi cu un prieten despre stofa. Stofa de campion. Si am citit intrebari din pacea unei alte persoane dragi mie, ocazie datorita careia mi-am adus aminte ca am dat bacul la filosofie.
Am gasit caractere pentru personajele cartii la care lucrez in oamenii Sighisoarei, in intamplari carora le-am dat voie in inima mea si din trairile pe care mi le-am refuzat.
Mi-e dor de Sighisoara, cand inca sunt in Sighisoara.
Am avut o vara fantastica, in care lucruri la care visam, lucruri la care am lucrat, s-au legat.
De la oameni, la intamplari.
Dragii mei, sighisoreni, pentru mine, nascuta si crescuta in nebunia Bucurestiului, locul asta este o oaza de liniste.
Nici nu stiti ce comoara aveti, ce vis traiti in fiecare zi!
Sunt punti. Punti invizibile. Pentru magie si pentru Sighisoara! Si pentru tot ce urmeaza.
Aici, inima mea bate, pentru ca orasul in sine vibreaza si scriu sincer, reprezinta centrul universului.
M-am simtit de prima oara fantastic, de cand am calcat in oras, cu ani in urma, acasa. Simt ca nu sunt granite si ca ma pot manifesta asa cum simt, asa cum sunt, imaginatia mea este libera in creatie si zau daca m-as mai intoarce in Bucuresti.
Da intentie viselor si devin realitate!
Povestea merge mai departe. Multumesc.
