De parca ar avea un sens, un sens neutrului sau al imposibilului, al deja-vu-urilor sau al intimitatii, cand nu exista usi intre sentimente.
Cu fum, cu margele din lemn lucioase, grele.
Am multe caciuli, sepci, fulare, esarfe, toate colorate. De multe ori mi s-a intamplat sa se uite lumea, pe strada, ciudat la mine. Nu stiu daca ciudat ar fi insemnat admirativ sau poate opusul acestuia. Mie imi plac si pace.
Toamna asta e frig dintr-o data si surpriza, a cazut deja si ceva zapada. Cu siguranta de maine, strazile vor fi imbracate in haine inchise la culoare, mai inchise ca pamantul umed si rece.
Ati observat ca tinutele destinate toamnei sunt realizate parca in culorile depresiei? Sa tina la tavaleala, sa ne pierdem in peisaj, sa ne integram in el si psihic vorbind sa trecem mai usor de la vara bronzului la batistele destinate gripelor?
Oare ce este in mintea croitorilor, a celor care “proiecteaza” moda asta?
Merg sa imi caut cizmele, sper sa am asa ceva. 😀
