O mancacioasa, imi scapa sa fi fost vreodata, insa pofte am avut mereu.
Niciodata de ceva in mod special, doar de ce-mi sare in ochi, intr-un moment sau altul.
In Olanda, am facut o pasiune pentru hering, iar la Sighisoara pentru ciorba de fasole cu salata din ceapa rosie si otet alaturi. Hm, cand imi amintesc inghit in sec.
In Belfast, am mancat fish and chips pana la refuz, descoperind de fiecare data un alt gust, alte arome. La Londra, am gustat ce mi-a preparat cu pasiune Roxana. Budinca aia din ciocolata….
In Cehia, m-as fi mutat cu totul in toneta cu carnati de tot soiul, desi in mod normal, daca -mananc o data pe an asa ceva. Cata vreme, acea data e reprezentata de Craciun, iar carnatii sunt musai iuti, facuti de mama.
In Bistrita m-am inecat in zeama unei salate de rosii si intr-un mujdei din usturoi facut un smantana, al carui gust mi-a adus extaz total.
In urma cu ceva ani, La Gigi, in Tineretului, erau cei mai buni papanasi mancati vreodata de mine, iar la Constanta am mancat o placinta divina cu branza si stafide.
Iubesc mancarea de mazare si dovleceii pane. Mirosul de sarmale si cozonaci din bucataria bunicii, in copilarie ramane inghetat in placere, desi nu sunt un fan al sarmalelor si nici al cozonacului.
Lista poate continua.
Imi plac salatele in care amestec tot soiul de seminte nastrusnice si sosuri iuti chinezesti. Imi place zeama de varza in care pun piper si ardei iute. Stiu, o combinatie tare interesanta. 😀
Fiecare mancare este legata de un loc, vine cu o iluzie. Unele au parfumul strazilor proaspat spalate, ale hainelor de sarbatoare sau al gradinii vesele, din apropierea Sighisoarei. Au roua inca prezenta pe legumele proaspete si pacea momentului. Legam ceea ce simtim de un gand si transformam aparenta iluzie in realitate.
Baiatul din filmul de mai jos vorbeste tare frumos despre mancarea romaneasca, atat de frumos, incat simt ca ma rascolesc pofte inca neatinse. Enjoy!
