Afara a nins si imaginea parcului din fata ferestrei casei mele, imi aminteste de povestile lui Andersen. Aleg o carte, cu grija imi pregatesc si cana preferata alaturi de un plic de ceai. Apa fierbe. Prefer ceai negru, imping borcanul cu miere intr-un colt al dulapului. Ii vreau gustul intact, la fel ca de fiecare data.
Copacii deseneaza parca siluete fantastice pe cerul albastru, iar bancile sunt haioase cu perne pufoase si inalte din zapada.
Un catel alearga fericit, sare un gard si se opreste la picioarele stapanului. Undeva niste copii se straduiesc sa ridice un om de zapada. E prea pufoasa inca si nu se lasa modelata, cu toate eforturile.
E iarna! imi vine sa strig. Si ce muzica aparte aduce zapada; parca aud in surdina un pian.
In anotimpul linistii, imi place ceaiul verde in aceeasi masura cu cel negru. Imi plac bauturile calde cu diverse arome, imi dau senzatia de protectie, imi aduc placere si ma fac sa ma ghemuiesc intr-un colt al canapelei. Cartea este nelipsita, iar muzica din mintea mea este intotdeauna in ton cu elementele naturii. Ma face sa vibrez.
Ceaiul? Ceaiul inseamna sanatate, inseamna grija fata de propria persoana, respect si gesturi mereu parca luate din cartile cu bune maniere. E o adevarata arta a ceaiului, asa cum viata in sine poate fi traita cu arta. De fiecare data cand vad aburii cum ies din cana, asemuiesc imaginea cu cea a unui foc viu, vindecator.
In linistea iernii, ma gandeam sa aleg curs de pian la scoala Bravissimo din Bucuresti. In liceu, am avut cateva incercari, sfarsind insa in a alege chitara. Cu pianul nu putem merge in parc sau la munte, nu imi aducea din start atentia celor din jur si jocurile care veneau de pe urma acordurilor sale magice.
Fiecare anotimp are muzica sa, cheia acesteia este in tine, nu neaparat in forma lui Sol, ci in imaginea pe care o ai despre lume si despre ceea ce se intampla cu toate cele de aici. Alege sa traiesti frumos si sanatos! Si bea o cana cu ceai din cand in cand!
