Letitia s-a ridicat de la masa, a strans farfuriile alaturi de nepoata cea mica si le-au dus rand pe rand in bucatarie.
Prietenii mei au trei fete, multi nepoti si toti, alaturi de fosti colegi de job de-ai gazdei, am petrecut o duminica dupa-amiaza admirabila. Am stat la vorbe in gradina ingusta, dar frumos amenajata, copiii s-au jucat cu forme de prajituri si pitici mai inalti ca ei, ascunsi printre tufe.
Undeva in luna iulie, exista o sarbatoare in Irlanda de Nord in noaptea careia, legenda spune ca spiridusi fantastici ascund obiecte pe care le vei gasi acolo unde nu te astepti si cand nu te astepti. Ori cei mici, fix treaba asta o faceau si nimeni nu isi punea intrebari de ce piticii de gradina dispar rand pe rand, toamna fiind.
Pranzul vesel de pe masa metalica rotunda, cu cartofi copti si legume pregatite tare gustos, a continuat cu tarte cu mere, urmandu-i cina si tortul dedicat petrecerii. Nu am inteles clar unde dispareau vasele, in conditiile in care in bucatarie nu se vedea nimic. Ma gandeam, cu mintea mea de Romania lui 2003, ca Letitia le ascunde undeva sa nu faca impresie proasta si sa strice cheful musafirilor pana acestia pleaca. Si nu mai intelegeam nici faptul ca aud sunetul masinii de spalat, cand masina de spalat nu functiona. Plus? Cine pune la spalat cand are oaspeti si isi celebreaza o aniversare? Prea multe dileme pentru capul meu prea mic, mai ales ca fix cu o saptamana in urma, pe cand mergeam la o sarbatoare campeneasca de noapte, mi s-au parut luminitele despartitoare dintre benzi, drept fiind lumanari. Atat de credinciosi mi s-au parut soferii care le ocoleau atent, incat mirarea mea a ajuns la cote maxime. La cote maxime de ignoranta statea si dilema conform faptului ca lumanarile nu se stingeau, desi afara bateau un vant nervos.
Romania lui 2003 pe care tocmai o parasisem cu ceva timp in urma, nu imi oferise nici petreceri la care gazdele sa bage masina de spalat si nici lumanari aprinse in mijlocul strazii, cum nu imi oferise nici frumusetea Hallowinului si a colindului sau aroma cluburilor si prietenia inofensiva a petrecaretilor din Belfast.
Ai trait vreodata la plecarea din tara, senzatia ca nu stii de fapt nimic si tehnologia de care te foloseai nu are nicio legatura cu posibilitatile existente?
Am aflat seara, tarziu, ca minunea care inghitea farfuriile murdare, era o masina de spalat vase.
Cand am revenit in tara, a fost primul lucru pe care l-am achzitionat si inca de la Arctic. Ma ajuta sa salvez timpul si de fiecare data cand apas pe buton, culmea, imi vine sa rad la amintirea ignorantei in care am trait pana in 2003.
Dilemele ignorantei pot fi stinse doar de puterea informatiei. Ori informatia in sine deschide usi la care nu ai visat vreodata. Informatia e asemeni panourilor de vise, atrage in viata pe care crezi ca ai fi trait-o frumos pana ieri, fantasticul.
Letitia si familia ei m-au vizitat in Romania. Pentru ea nu sunt necunoscute, desi are acum undeva in jur de 60 de ani. Pentru ca civilizatia inseamna educatie si deschidere catre tot ce este nou. Inseamna prietenie, ajutor si colaborare.
Si inca un lucru minunat: cata vreme ai o masina de spalat vase, clar nu este cazul sa iti mai faci manichiura o data la doua zile!
Altfel, Irlanda de Nord este o tara minunata, cu iesire la ocean, cu caprioare ciudate care pasc iarba din apropierea acestuia, cu pesti pe care ii vezi in apele vecine plajei din Belfast, celebrii cartofi prajiti alaturi de peste sunt tare gustosi, iar daca esti curios, poti vizita locul in care a fost construit vasul Titanic.
