Visele devin realitate mereu. Visele se transforma in realitate, cate vreme, tu insuti alegi asta.
Odata m-a sunat un prieten, tehnologia asta?! Stateam pe covor si in jurul meu se intindeau in mod jalnic multe carti. Alergam de la una la alta, la pasaje subliniate si la altele ce se voiau a fi descoperite. Incercam sa imi dau seama de legaturi in informatie si sa aleg in fraze concise apoi idei de baza.
In cateva saptamani urma licenta. Amicul era plecat la Sighisoara, traia clipa si povestea, simtea frumusetea si a indreptat telefonul catre o chitara. Cineva canta in mijlocul orasului medieval de care doar auzisem, iar eu stateam in mijlocul unei camere, pe un covor verde, inconjurata de carti, in dorinta de reusita la un examen.
M-am ridicat si am cautat pe google, Sighisoara. In final, am ales o fotografie care mi-a placut cel mai mult si am imprimat-o. Intotdeauna ai nevoie de tehnologie, ai nevoie de consumabile pc, de motive sa iti aduci dorintele in realitatea palpabila. Traim 3D.
Amicul a inchis telefonul, fotografia imprimata a ramas in mainile mele cateva minute, apoi am infipt-o in panoul de vise de deasupra usii cu un bold colorat. Intr-o zi, tare am sa ma bucur de orasul asta. Asa fericita o sa ma faca?! Pana atunci insa, mai am ceva trepte de urcat.
Licenta a trecut cu brio, i-a urmat de vacanta frumoasa si chitari am tot auzit. Din cand in cand imi aruncam ochii catre fotografiile de pe panoul de vise. Usor, usor, cele care erau pentru mine se transformau in realitate, fara vreun efort deosebit, cata vreme eram pe calea mea.
Intr-o noapte, plictisindu-am tare de tot, ma jucam pe internet, cautand nici eu nu stiu ce. Am gasit un concurs de fotografie, intotdeauna m-a pasionat fotografia, desi nu am investit mult timp in acest domeniu. Niciodata nu am timp. Am imprimat regulamentul, l-am citit o data si inca o data si am ales din folderul cu mii de fotografii facute de mine pe parcursul timpului, cateva. A doua zi le-am imprimat, am completat un formular si le-am trimis la Sighisoara. Acolo era juriul. Si am uitat.
Tot acolo se desfasura faza nationala, in cazul in care as fi reusit, insa la bucata asta din regulament se pare ca nu am ajuns, eu citisem doar cerintele.
Au trecut cateva saptamani, oricum de concurs am uitat din secunda in care am dat drumul plicului in casuta postala. Suna telefonul, alo, buna ziua, Iulia? Felicitari, va asteptam la Sighisoara, la etapa nationala! Foarte frumoase fotografiile. De-abia asteptam sa te cunoastem.
Tehonologia asta?! Ajuta visele sa devina realitate, cata vreme esti pe calea ta.
Acestea fiind spuse, ma grabesc, am ceva bagaje de facut si un alt drum la Sighisoara maine dimineata.
Tu ai un panou cu vise?
