.
Nu imi fac placere serile de duminica, cum diminetile de luni ma intristeaza. Exista un singur moment cand acestea imi sunt prietenoase si acela este reprezentat de vacanta. Ori in vacanta cine se trezeste cu noaptea in cap?!
Serile de duminica sunt prietene bune cu diminetile de luni, impletesc tristeti impreuna si planuri care sa incurce fericirea, pregatesc de asemenea genti si agende, copii care merg la scoala si adulti care merg la job. Plictiseala sau stres, ceas care suna cand zorile de-abia ce s-au ridicat pe cer, autobuze prea pline la prima ora si tramvaie care se misca prea greu. Stau uneori si urmaresc oamenii cum se misca pe strada la ora 7 dimineata. Si eu si ei parca am fi niste roboti. Ma intreb cati sunt fericiti, cati aduna, cati scad zambete, cati isi doresc mai mult, cati aspira si intr-un final cati reusesc in urma efortului depus, astfel incat sa existe o vacanta pentru fiecare zi de luni si pentru fiecare seara de duminica. Cati arunca pe fereastra ceasul in locul cojilor de paine ramasa de la masa, cand Bucurestiul nu mai este impanzit de haite de caini si cati caini se simt cu adevarat stapanii oaselor pe care le au in cusca.
Cati avem curajul sa descoperim ce suntem, cine suntem si care este motivul pentru care suntem. Cati aleg vocatia drept meserie? Cati mai spun: mai stau o zi si gata?!
Tema acestei saptamani incorporeaza libertatea si eliberarea!
