Am vazut titlul pe raftul unei librarii si mi s-a parut amuzant, intr-o maniera groteasca.
Arta macelaritului scrisa de Lindsey Fitzharris, in traducerea lui Constantin Vlad si publicata de Colectia de stiinta, este o carte fantastica.
Descopera inceputurile chirurgiei si este prezentata trecerea de la operatiile pe viu, la utilizarea anestezicului.
Personajul principal este Joseph Lister care s-a nascut intr-o familie de quarkeri, din randurile carora au venit o serie de oameni de stiinta. Stiinta era de altfel una din putinele distractii permise de credinta querkerilor.
Viata era considerata un dar menit sa il cinsteasca pe Dumnezeu, nu sa fie irosit pe frivolitati.
Quarkerii nu aveau voie sa mearga la teatru, sa faca sport ori sa vaneze.
Copil fiind, Joseph a fost tinut departe de tratamente medicale periculoase, tatal sau, Joseph Jackson fiind un adept al puterii vindecatoare a naturii.
Tot tatal sau era pasionat de microscop, iar intre 1824 si 1843 a corectat acestui obiect multe din defecte.
Majoritatea lentilelor de pana atunci ofereau imagini distorsionate si se vindeau drept jucarii pentru gentlemeni, ambalate in cutii scumpe, captusite cu catifea.
Pasiunea tatalui a fost transmisa fiului, care pe parcursul carierei in chirurgie, a utilizat si imbunatatit de asemenea utilizarea microscopului.
Lister a inceput studiul medicinei la 17 ani, la Londra, unde a si profesat apoi cativa ani pana in momentul in care s-a mutat la Edinburgh pentru o perioada destul de lunga, pana la revenirea in capitala.
Londra secolului IXX era un oras la fel de aglomerat ca si in prezent, insa cu sobolani misunand peste tot, majoritatea strazilor erau practic canalizari deschise cu urina si alte mizerii. Existau jupuitori de caini care isi desfasurau activitatile urat mirositoare la tot pasul, practic o lume in care colcaiau pericole nestiute. Bolnavii de holera erau ingropati langa locuinte si atat de aproape de suprafata pamantului, incat se vedeau parte din corpurile aflate in putrefactie.
In spitale era mizerie. Exista o singura zi pe saptamana in care oamenii obisnuiti erau primiti, indiferent de problemele sau urgentele pe care le manifestau. Lister si-a dorit inclusiv imbunatatirea acestor conditii.
La 1848 a fost adoptata Legea sanatatii publice care prevedea initierea unei revolutii sanitare.
Scolile de medicina durau cateva luni si erau axate pe anatomia umana, atat cat se cunostea in perioada respectiva. Experimentele si invatarea in sine se realiza la fata locului pe bolnavii prezenti, drept experiment sau pe cadavrele oamenilor strazii. Despre virusi, bacterii, nici pomeneala, iar o forma de anestezic a fost utilizata de-abia incepand cu anul 1846, cu eter, de marele chirurg Robert Liston.
Chirurgia era un mestesug manual, realizat pe viu si in al carui arsenal intrau fierastraie, cutite, carlige, toate utilizate fiind de la pacient la pacient fara vreo curatare sau sterilizare.
Operatiile se faceau in spitale, intr-o camera special amenajata cu scena.
Publicul era format din studenti la medicina si chiar simpli curiosi de pe strada adunati claie peste gramada.
Operatia in sine devenea un circ sinistru, imbracat in sange, durere, lesin si miscari rapide realizate de doctori.
Pe langa studiul microscopului si participarea la trecerea chirugiei de la o meserie murdara si prost platita la una care sa functioneze pentru beneficiul tuturor, Lister a aprofundat si studiul cauzelor infectiilor spitalicesti, insa si utilizarea anestezicului.
Cu ajutorul microscopului a investigat secretele corpului omenesc, ale microbilor pe care ii descoperise si care provoaca boli.
La 1863, Lister afla de un studiu facut asupra fermentatiei si putrefactiei, studiu realizat de Pasteur, cu care a si inceput o corespondenta stiintifica.
Lister a fost nu doar un chirurg revolutionar, ci si un profesor iubit de catre studenti.
Principala caracteristica a cursurilor sale era demonstratia. Prelegerile se concentrau deseori pe teorii infectioase care aveau in completare istorice de caz si demonstratii de laborator. Adeptii lui Lister, cunoscuti drept “listerieni” au ajuns sa domine institutiile si ideologia chirurgiei britanice, propovaduind doctrina antisepsiei cu devotiune in jurul anului 1867.
Lister a sustinut sterilizarea spatiilor, a instrumentelor medicale, spalarea mainilor chirurgului, un protocol care in timp avea sa ii si corodeze acestuia pielea.
Metoda antiseptica este un mare pas catre perfectionarea artei chirurgiei.
Lister a operat-o chiar si pe regina Victoria in septembrie 1871, fapt care a dus la salvarea vietii acesteia si implicit la cresterea notorietatii chirurgului. In acel an, acidul carbolic era utilizat drept antiseptic chirurgical.
Lister a fost numit chirurg personal permanent al reginei Victoria. In ultimele decenii ale vietii sale a primit o serie de distinctii oficiale.
Printre rezultatele surprinzatoare ale activitatii lui este infiintarea uneia dintre cele mai cunoscute corporatii din lume. Inspirat de teoriile lui Lister, expuse la Congresul Medical International din Philadelphia, Johnson si-a unit fortele cu fratii sau, James si Edward si a intemeiat o companie care sa produca in masa pansamente si fire de sutura, conform metodelor lui Lister. Au numit-o Johnson&Johnson.
Constientizarea la scara mare a existentei microbilor a intensificat preocuparile igienice, iar piata a fost marcata de o noua generatie de produse de curatare si de igiena personala, avand in compozitie acid carbolic.
Cea mai faimoasa marca a fost Listerine, creata in 1879 de Joshua Lawrence. Au aparut dezinfectantii carbolici universali, sapunul carbolic, pulbere dentara carbolica.
Adoptarea sistemului antiseptic al lui Lister a fost semnul vizibil al acceptarii teoriei germenilor de catre comunitatea medicala si a marcat momentul epocal in care medicina si stiinta au fuzionat.
Viata lui Lister a avut o influenta majora asupra realizarilor stiintifice si chirurgicale ale vremii si alaturi de alti medici a facut trecerea de la fierastrau si pacienti muribunzi in dureri, scaldati in sange, la un spatiu steril, cu mai putina durere.
Arta macelaritului are 325 de pagini, se citeste usor si este scrisa intr-un stil activ, imbina povestirea cu dialogurile, are si o serie de pasaje amuzante, cuprinde contextul istoric in care sunt realizati pasi importanti in medicina alopata, modul in care oamenii isi desfasurau viata, se hraneau, lipsa de cunoastere a unora si saracia ori violenta in care traiau, vis-a vis de orgoliul si bogatia altor clase sociale, relatiile de familie, sentimente vii, sentimente ingropate, toate aflandu-se la baza alegerilor facute de personaje, cu buna stiinta sau nu.
Arta macelaritului ne arata cum sustinerea unui tata, in speta a lui Joseph Jackson, care desi venea dintr-o familie traditionalista de quarkeri, si-a sustinut fiul, pe Lister, pentru a studia cee ace ii placea, chirurgia. Prin dragostea parintelui, medicina alopata are un nume valoros in dezvoltarea sa.
Un da clar Artei macelaritului. Citind aceasta carte capeti alta perspectiva asupra intregului arsenal utilizat in medicina din zilele noastre, indiferent de tipul sau.
