Nu îmi place vechiul! Mă refer la vestigii ale trecutului. Acele structuri „cariate” de trecerea timpului care încă mai stau bine înfipte în gingia pămîntului refuzînd să se desprindă. Şi nu pentru că aş avea o aversiune legată epocile apuse
Sunt lucruri de care ne ciocnim pe parcursul vietii si pe care nu avem puterea de a le rezolva. Sunt prieteni, sunt amintiri, sunt iluzii determinate de catre genetica si mediul in care traim. Ma gandesc de ceva timp daca
Unii au totul si altii nu au nimic. Realitatea este o roata asemeni celei de plastic pe care alearga un soricel. Suntem toti niste soareci in fuga dupa etern, dupa fericire si dupa implinire, trecem de hopurile rotii doar ca
Bautura distruge vieti, oameni, distruge vise si dorinte. Te inconvoaie si te intoarce la forma primara, scoate tot raul din tine la suprafata. Degeaba ai o zestre genetica minunata, degeaba ai un suflet bun daca iti bati joc de tine,
Mi-as face o cafea, intr-o cana mare cu mult zahar. Sa ma mangaie. Imi aprind apoi o tigara si ma pierd in fumul ei. Sa uit de tot si de toate. Sa ma ridic dincolo de grijile zilnice, dincolo de
Hitler nu a reusit sa treaca de examenele de la Academia de Arta din Viena, asa ca s-a „(re)orientat”. Pacat de toti oamenii aia care au murit din cauza nebuniei sale impinse la extrem.