Astazi am sunat-o pe Iulia, voiam sa ii aud glasul. A vorbit mai putin decat ma asteptam 😀 poate pentru ca era foarte grabita. M-a batut iar la cap: „Apuca-te de scris odata!” Asa ca iata-ma! Eu sunt Vlad, sper
Sunt cateva concluzii mai mult sau mai putin optimiste care mi-au venit in minte zilele astea asupra lumii. In mod normal gandesc pozitiv si nu prea am loc pentru mizeria din jur; probabil insa gramada imi scoate ochii.
Bunicul meu a crescut la tara, a muncit pamantul si a mancat ce a produs, nu a baut niciodata nici acasa, desi curtea era plina de vita de vie si toamna se cocota de nebun cu scari improvizare sa adune
O zi obisnuita in care imi plimb lenea prin Parcul Cismigiu, ca doar e aici aproape de mine 😀 Oameni si pasi, asfalt incins si dor de racoare; liniste si tristete, lipsa si foame, soare si banci primitoare. Banci- case