De Pasti mergeam cu bunicul la biserica. Cimitirul din aceeasi curte era luminat ca intr-o poveste de lumanari, ma jucam si alergam cu ceilalti copii pe alei. Priveam in lumina si gaseam candoarea si linistea noptii, credeam in minuni. Si
– Ha, ha, ha! Mâine merg cu sorcova, ţopăi veselă Ioana. – Da! Minunat, zâmbi şmechereşte Alexandru, pentru ca în secunda următoare să-şi îndrepte paşii după brad. – Ce faci acolo? – Eeei! Aici a stat cuminte sorcova mea. E