Dincolo de vama regulilor si de cea a stresului cotidian, dincolo de aglomeratia orasului si de somnul obligat pentru un maine la job, se gaseste taramul nisipului deloc lasat sa se linisteasca, taramul unde pasii cauta si se intalnesc mereu si mereu cu alti pasi, taramul tineretii vesnice numit Vama Veche.
Am revenit in Vama Veche pentru Folk You in acest sfarsit de iulie, dupa ce nu am mai trecut pe aici din 2005.
Schimbari?
Depinde ce comparam exact! 2005-ul meu ratacit si grabit, incantarea unui 1996 cand am trecut intaia oara prin Vama? Poate 2004 si al sau 1 Mai imbracata in culorile armatei cand am fost singurul om treaz din intreaga intindere a vamii? 😀
Vama e pentru fiecare alta. Atat cei care au inceput sa vina aici in 2007 sau cei care au inceput sa vina in 1998 vor spune ca lucrurile s-au schimbat, ca era mai frumos atunci, ca era mai altfel, ca Vama era Vama si libertatea si pacea si prietenia erau mai sus, tainice si mai frumoase. Si te intrebi de ce mai vin oamenii atunci, tot mai vin si inca in numar mai mare in fiecare an?!?? Sau ce determina spusele mai sus amintite?! Din punctul meu de vedere este foarte simplu: e ca la prima iubire, la prima atingere care te infioara, la prima floare primita sau la prima prajitura impartita cu ea. E uimirea si placerea inceputurilor, e dorinta de a tine ceea ce iubim, ceea ce ne pasioneaza doar pentru noi si atunci este clar ca Vama Veche este pentru fiecare dintre noi o alta, perceptia este diferita, iar egoismul in privinta pastrarii ei asa cum era cand ne-a furat dragostea este normala.
Spiritul Vamii este acelasi din punctul meu de vedere, doar aparitia cladirilor mai mult sau mai putin incadrate in peisaj face schimbarea, alaturi de inmultirea masinilor care sunt parcate pe marginea drumului sau chiar pe plaja, alaturi de faptul ca acum doar o mica parte din aceasta mai “accepta” corturi, iar in rest au fost infiintate si campinguri. Platesti 8 lei de persoana pe zi, iti pui frumos cortul, ai si un loc pentru luat masa unde cu siguranta poti juca si carti, poti schimba o vorba sau o gura de bere cu vecinul de la cortul aflat la umbra.
Bibi si Soni sunt vechi in Vama, iar la Ovidiu am avut intotdeauna un birou.
Un birou la care s-au perindat prieteni si cunostinte, un birou pe care cocotata fiind in 2004 mi-am jurat ca nu voi mai fuma niciodata, un birou de pe care am surprins cele mai frumoase rasarituri.
Cand sorele iese din mare proaspat scaldat, cand muzica rasuna si poti visa linistit cu ochii deschisi, cand nu ai nevoie sa treci inainte pe la magazinul de vise pentru a ti le procura.
Cand soarele vine dupa incantarea unei prime seri Folk You te iau de mana si te invit la o plimbare pe mal, pe nisipul udat de apa, sa gustam impreuna cu incantare fiecare clipa petrecuta in Vama Veche…
Buna dimineata!
Fa-ti timp neaparat sa intri in cateva ore pe blog pentru a vedea toata povestea din Vama Veche, toata povestea Folk You.
Fotografiile din acest post sunt realizate cu telefonul meu mobil.
Din pacate vineri aparatul meu foto s-a stricat chiar inainte de recitalul Tatianei Stepa; sper sa rezolv problema cat mai curand.
Oferi un aparat foto pentru iYli spre testare? Promit ca fac numai fotografii frumoase si nu te fac de ras 🙂
Si acum serios vorbind am nevoie de un aparat foto profesional si astept sa ma contactezi, tu reprezentanta a oricarei firme “de aparate foto” cu sediu in Romania.
It’s great to know- and have a place where you can find peace.
Far away from stress and obligations.
These places exists cz. life is sterssfull and full of obligations.
People around you with the same purpose, together with 3 nights of wonderfull music gives that feeling of peace and strength to go on.
I love how you expressed what you felt, and look forward for more.
Pingback:Artistu zice… » Libertatea la VAMA, Libertatea la chitara si poezie!
iyli-iyli-chilli-willy, da’ de cei care incepusera sa vina prin…1978, drept ii, nu in vama, ci in 2 mai, cu cortul pe plaja, ca se putea, spre santier? cand era doar Dobrogeanu’ in ” centru'” lu’ 2 mai, unde cel mai tare vin era cupajul la litru Corabioara de Murfatlar? cred ca in vama atunci era doar un bufet sau 2, da erau marfa! Sti ce frumos era? Ca si acum, si atunci lumea era a noastra numai ca mult mai calda, reala, tandra! Mergeai noapte cu nasu’ din Baneasa pana in mangalia si luai “traseul” spre 2 mai! cu cort, cu saci de dormit, cu spirtiera, cu dor de dragoste, sau de aventura! Nu-s carcotas, is realist! Am vazut vama acum, dau cezarului cei al …timpurilor de acum, as baga… undeva masinile din buza plajei, as mai taia niste fitze-fitzoase, si cumva as ajunge tot pe acolo! Mai putin pet-urile si dozele din alu…ca nu erau atunci! Atunci nu aveam festivaluri, aveam cas-uri si ne luam Zeppelin dupa noi, si beatles, si yes da’ si casetele trase cu micofonul din cenaclul lui paunescu din polivalenta. Mai curatam faleza de vrescuri pt. cate un foculet in fata cortului, asa de chestie, sa ne gandim la libertate, dragoste, si ca sa nu vedem stele de prima data cand ne ridicam privirea din el catre cer. E drept ca mai suportam si prezenta granicerilor ce defilau pe malul marii, da’ era parte din randuiala. Incercam sa ne ignoram, si unii si altii si reuseam…ca si ei erau tot noi, vremelnic purtand niste haine nedorite. Asa ca, de vrei, la anul impreuna cu cineva care mi-a promis ca nu va mai fugi de timp…timp de trei zile, te vom lua de mana si vom povesti si vom depana amintiri, la inganare de val, si de zori, ca poate, cine stie, tu cea care mestesugesti cuvantul, vei scrie ceva frumos si despre noi! Tin la asta fiindca …roata nu s-a inventat acum! Si ar fi pacat ca cei ce cred asta sa nu stie! Bine, persoanele de fata se exclud, eu stiu ca sti!
(n-am emoticonuri, ca as fi pus eu unele, pe ici, pe colo)
Si am sa-ti mai povestescu eu, cand mi-o mai tuna ce bine mi-a priit scurta mea trecere pe la voi pe acolo, de cand am venit si pana la plecare! A fost un reminder tare, tare tonic!
unchiule, multumesc mult pentru comentariul tau, este superb; e multa pasiune in randurile tale si mult dor – si totusi Vama e tot acolo – de ce vorbesti de ea la trecut?
Pingback:mic dejun in fata cortului « Vulupe's notes
Pingback:Oameni interesanti in Vama Veche « Iyli’s Blog
Pingback:| iYli | Care e Vama ta? |
Foarte fain postul tau. M-ai facut sa ma simt in Vama si sa imi fie dor de ea. Saru mana:)
Pingback:| iYli | Dau un fir de nisip pe o inghetata! |
Pingback:iYli | Manifestul “Tara lu’ Chistok”
Poate mai mergi in Vama, poate chiar cu bicicleta olandeza ;)) , sa nu uiti sa postezi din nou impresii pe http://www.dordevama.com
Te asteptam ! >:D<