Cum s-a incalzit vremea, in gradina alor mei au inceput sa apara timid, de sub pamantul uscat tulpinitele de lalele, zambile, ghiocei galbeni.
Deocamdata nu au inflorit, de-abia se formeaza bobocii florilor pe care le astept cu nerabdare.
De fiecare data insa cand ajung acolo, caut frenetic, doar, doar zaresc ghioceii albi, de padure, celebrii vestitori ai primaverii, pe care in primavara trecuta i-am plantat in sapte locuri diferite.
Cepele lor mi-au fost trimise de catre Marco, din propria gradina, din Olanda, dupa ce i-am admirat atat de tare in fotografii.
Gestul sau m-a impresionat si am inteles ca nici o floare nu moare atat timp cat creste in iubire.
Nu i-am descoperit nici la ultima cautare pe care am facut-o in gradina, insa, cu surpriza am dat peste cateva tufe de micsunele albe care nu au aparut in nici un alt an pana acum.
Mai, Marco, tu esti sigur ca ai trimis ghioceii aia din fotografii si nu alte flori?
Pingback:Tweets that mention | iYli | Parfumul micsunelelor si ghioceii rataciti | -- Topsy.com
hahaha, I recognize a few of the snowclocks, and they do their very best to show themselfs. They look very dutch. And i’m so glad that they made it and servived.
Toporaaasi! Ai toporasi albi! Cat de frumos!