Mai am doar un pas si ajung in varf. Varful esentelor tari, al prafului de zahar colorat.
Mai am doar un pas si ajung in varf. Varful cubului de gheata din limonada veche a unui suflet inghetat.
Mai am doar un pas si sar peste raul repede, rau al ideilor, apa a spontaneitatii, iluzie a eternitatii.
Mai am doar un pas si te ajung din urma. Iti pun mainile la ochi si in sarut mincinos iti fur cutitul din maini. S-ti spun ca te iubesc.
Si te mint alene ca mi-a fost dor si cat de dor mi-a fost, atat de dor incat ieri am fost a altuia, atat de dor incat buzele mele mincinoase au soptit altcuiva soapte de amor.
Mai am doar un pas si ajung pe ringul de dans, unde ne vom iubi in valsul minciunilor, in tango-ul uitarii de noi.
Mai am doar un pas si te ajung din urma, sa te prind, sa te cuprind, sa fim doar noi doi, asa cum iti doresti.
Insa tocul pantofului mi s-a rupt si imi este frica sa mai pasesc. Nu vreau sa ma mai ranesc! Nu vreau sa te ranesc!
Valsul minciunilor
imi pare rau,da suna macabru.ai inclinatie spre maso?sa ma anunti:)
Incearca sa vinzi ce scrii pe acisi,poate scoti un ban pe la vreo revista care promoveaza tinere talente. 😉
Nu stiu de ce mi se pare ca suna a auto-denunt…