Este jumatatea lunii iulie. Au trecut ceva zile, prea multe zile de cand am postat ultimele randuri. Departe de mine sa fi dat bir cu fugitii, insa am trait. Am facut scheme, am calatorit, am iesit din incurcaturi, am adus incurcaturi in mintea, inima si viata mea, am sters, am adunat si am scazut, am avut parte de lectii, am cazut, m-am speriat si m-am bucurat, am aruncat, am invatat si am uitat, am inchis usi si am deschis ferestre prin ceea ce mi-am dorit si implicit am simtit. Si am uitat cum sa aliniez textul in articol…
Sunt lucruri pe care am senzatia ca nu am sa le uit niciodata, hm si totusi…
Aveam cu ani de zile in urma o cunostinta si se mutase din casa parintilor de-abia pe la vreo 30 de ani. Mi-a povestit ca dupa o luna, cand a mers in vizita, uitase numarul apartamentului si implicit al interfonului pe care il folosise intreaga viata. Ideea nu am inteles-o atunci, insa nici nu mi-am batut capul prea tare. Acum incep sa inteleg. Acel traieste clipa este pana la urma un joc al erorilor, insa si un joc al relativitatii.
Daca e sa trag o linie si sa le adun pe toate, am strans romane in minte. E insa o vreme cand planifici, una in care inveti si alta in care traiesti si le aduci pe toate in aceeasi clipa in realitate, incat nu mai e timp sa si povestesti. Le-as face pe toate cele care imi plac odata. M-as multiplica si in informatii si in iubire, in certitudine si incertitudini, in n locuri, provocari si imbratisari.
O vara frumoasa sa ai!
