Cip, cirip!

La streasina casei mele si-au facut cuib randunelele!
Iaiiiii! Cat de minunat sa le aud cantul, sa vad primele lectii de zbor ale puisorilor.

Mai multe despre randunica- fragment din a doua carte publicata.

Păsările, ca şi restul animalelor încearcă să se adăpostească în locuri sigure. Ele simt oamenii buni. Se mai spune că rândunelele aduc noroc oamenilor la casa cărora îşi fac cuibul.
Totodată, rândunica îşi alege habitatul (adică locul în care trăieşte) în funcţie de prezenţa insectelor zburătoare cu care se hrăneşte (musculiţe, libelule, furnici zburătoare şi altele). Micuţa pasăre prinde insectele din zbor (uneori poate zbura cu viteză foarte mare, schimbându-şi brusc direcţia în aer).
De obicei, cuibul este construit din pietricele unite între ele cu mâl şi are o formă semicirculară cu o deschidere pe unde intră şi ies păsărelele. Este căptuşit cu paie şi puf, pentru a fi cât mai confortabil.

-Unde pleacă rândunelele?
-La fel ca şi berzele albe, cocorii, prepeliţele, migraţia rândunelelor începe odată cu venirea toamnei şi are ca destinaţie ţările cu climă caldă din Asia; dar ele traversează în zbor Marea Mediterană, pentru a ajunge şi în nordul Africii. Dar aici călătoria nu s-a terminat. Îşi continuă zborul către sud, traversând deşertul Sahara pentru a ajunge în final în regiunea unde iernează şi unde, evident, este cald şi se găseşte hrană din belşug. Distanţele parcurse de către rândunele pot ajunge până la 10.000 km. Multe dintre ele cad, epuizate, în timpul migraţiei, în apa Mării Mediterane şi se îneacă. Uneori se întâmplă să se lase în zbor pe puntea câte unui vapor, ca să se odihnească. Este o probă de rezistenţă pe care, totuşi, curajoasele zburătoare o trec în fiecare an, revenind în Europa, nu doar în aceleaşi regiuni de unde au plecat, dar chiar la aceleaşi cuiburi!
Principalul motiv pentru care migrează este căutarea hranei. Iarna, insectele zburătoare pe care le consumă rândunelele lipsesc complet din Europa, în schimb în Africa se găsesc din abundenţă.
Pentru noi, europenii de pe continent, migratoare sunt în primul rând păsările. Dintre toate păsările migratoare, rândunica este cea mai cunoscută. De fapt, este prima pasăre care i-a facut pe oameni să-şi dea seama de acest ciudat fenomen al migraţiei. Multă vreme, s-a crezut că rândunelele petrec iarna ascunse sub pământ sau chiar sub apă! Migrează însă şi multe mamifere, de la balene, până la lilieci. Anumite specii de reptile, precum ţestoasele marine, sunt de asemenea mari migratoare, întorcându-se cale de mii de kilometri pentru a-şi depune ouăle pe plajele unde, cu ani în urmă, ele însele au venit pe lume. Iar în lumea peştilor se întâlnesc modele de migraţie cu adevărat spectaculoase.
Un mare mister, în ansamblul ei. Desigur că ştiinţa a mai desluşit din el, dar mai are încă mult de lucru. În general, se ştie că migraţia păsărilor reprezintă călătoriile pe care zburătoarele le fac din zonele în care cuibăresc, adică de acasă, spre ţinuturi mai călduroase – în care se hrănesc, se odihnesc, iernează – şi invers. De fapt, nu numai aceste lungi voiaje definesc termenul de migraţie. Tot la fel se numeşte şi căutarea de locuri mai primitoare, atunci când păsările nu mai găsesc hrană sau sunt atacate prea des de catre prădători – fie ei animale sau oameni. Tot o migraţie efectuează păsările adulte când eşuează reproducerea şi se mută definitiv în alte zone, mai convenabile. Pe scurt, orice călătorie făcută de păsări este o formă de migraţie.
Păsările sunt dotate cu aceleaşi cinci simţuri ca majoritatea mamiferelor, însă importanţa fiecărui simţ diferă mult.
Păsările traversează în zbor diverse ţări. Văd munţi înalţi a căror creste mai adăpostesc încă zăpadă, dealuri mănoase şi câmpiile verzi, cu flori multicolore. Râuri întinse şi lacuri adânci în oglinda cărora îşi poartă frumuseţea nuferii; dar şi deşertul. Mările cu valuri adânci.

Comments