Just finished packing. Put a sack in the box with the cable and the led-lights.
In rest it’s complete and ready to use. If necessary you can make the saddle and handlebar higher or lower.
Pfffffff. was a big job to get is packed. I think it’s safe now. So will be a big job for you too, to unpack. hahahaha.
So…..ready for the big trip, imi scrie Marco.
Astazi, un vis devine realitate. Bicicleta pe care mi-am dorit-o pleaca in marea sa calatorie din Olanda catre Romania, la mine.
E o bicla de munte, are suspensie inclusiv pe spate ceea ce inseamna ca trebuie rulata pe coclauri.
Merg pe bicicleta de la trei ani si zau ca nu ma vad acum pe o bicicleta normala de oras, eventual cu un cosulet roz in fata. Nu stiu daca asta inseamna ca sunt o tipa dura, nu nu sunt, ba dimpotriva, dar asta este ceea ce simt.
Fara roz la bicicleta.
Nu prea am alte cuvinte de spus decat ca sunt foarte fericita si de-abia astept sa o scot la plimbare.
Am in plan ca prima data sa ma dau un pic cu ea pe strada pana la Oraselul Copiilor si de acolo pe dealurile dinspre parcul Tineretului.
Da si acum astept sa imi sariti in cap cu sfaturi gen nu e bicla de oras, va merge greu si pedalezi in gol si etc.
O sa vedem cum sta treaba si pana sa ajung pe coclauri trebuie sa o cunosc un pic. Asa e si cu oamenii pana la urma. Daca vrei sa ai o relatie de durata cu cineva trebuie sa il/o cunosti, nu sa te arunci cu capul inainte precum un zmeu.
Despre bicla si despre ce aventuri vor urma am sa scriu intr-o categorie proaspata, proaspata “My bike”.
Iar luni, my bike va fi aici, parcata frumos in sufragerie.
Nu, nu sunt o experta in biciclete, nu am pretins ca as fi o experta in ceva anume pana acum, ci doar impart cu tine, cu sinceritate din experientele mele, sa invatam impreuna.
Dragul meu, Marco, iti multumesc pentru inca o dovada minunata de iubire. X
